===============================

INTREBERE/ PROBLEMA Domnului R….

Buna ziua!

Voi avea o întrebare puţin mai complexă. De mic copil am avut un sentiment ce ar fi ca şi un zdup în piept şi din această cauză simţeam că nu pot realiza nimic. În liceu în afară de baruri şi petreceri nu prea am realizat nimic. În tot acest timp am ştiut foarte clar ca eu voi merge la drept şi voi fi avocat.

Simt şi acum ca aş fi unul foarte bun şi asta nu ca să par demagog o spun, ci pentru că aşa simt. Însă, pe parcursul anului I din facultate am înfiinţat o firmă cu un prieten care, sigur, nu a mers prea mult, după aia altă firmă care a mers binişor dar din cauza că nu eram nici eu nici prietenul cu cunoştinţele necesare a dat faliment şi acea firmă. Eu am intrat în organizaţii studenţeşti, pe una am şi condus-o, nefiind preşedinte; am dat dovadă de creativitate am strâns repede un grup de oameni operaţionali în jurul meu; am realizat proiecte ample. Preşedinţilor nu le-a plăcut bănuiesc şi au făcut în aşa fel încât să îmi piară pofta de a mai sta pe acolo.

Am observat eu, pentru că am o fire care scoate din om bunătate dacă e un om bun şi scoate din om răutatea maximală dacă e un om rău, depinde de tabăra în care sunt mai mulţi, sau mai buni, ăia vor câştiga. De obicei mă situez în tabăra de oameni buni care luptă cu naivitate contra răului. Pe lângă faptul că eram foarte impulsiv, ceea ce sunt şi acum, doar că încerc să mă controlez, pe lângă faptul că sunt sangvinic şi mai uit şi am şi o fire delăsătoare, dacă intervine o problemă a echipei mă ocup maximal să o rezolv, dar când este a mea sunt foarte delăsător faţă de ea.

Am mai activat în încă o organizaţie studeanţească unde am fost invitat să fiu preşedinte, dar mi s-a spus că tebuie să câştig oamenii ’’cu asta o poţi face’’ dar după un timp am plecat de acolo. Momentan mă ocup de manageriat trupe. Merge binişor, doar că este greu să mă abţin câte o dată să nu spun ce gândesc, să obţin preţul vrut şi alte chestii mai micuţe. M-am gândit mult să vă spun toate astea sau numai să vă scriu în câteva rânduri la ce mă gândesc eu că am.

În schimb aşa am hotărât, pentru că am gândit, anume că şi la medic dacă nu prezinţi toată situaţia nu are cum să îţi facă un diagnostic bun. Cu ce am cea mai mare problemă după mine: focusul, atitudinea(cred că atitudinea este cea mai mare problemă pentru că înglobează termenul ’’mai multe departamente’’care trebuiesc reparate) şi modul de gândire. La ce m-am gândit că m-ar ajuta, este un plan bine definit prin care să fie precizat: asta aşa şi aşa trebuie făcut; astea trebuiesc citite, astea trebuiesc repetate, încercate, testate şi toate astea în atât timp. Îmi cer scuze că vă răpesc aşa de mult timp din cauza dimensiunii scrisorii. Vă rog să spuneţi o părere despre acest email, oate daca aveţi cumva şi o hartă sau un drum spre o hartă. Vă multumesc anticipat!

=============================

Răspunsul meu

Salut R……,

Îti spun sincer că iniţial acest e-mail mi s-a părut mult prea complex. La a doua citire am avut însă o revelaţie, să-i spun aşa. Ca de obiecei o să încerc sa fiu cât se poate de punctual.

În primul rând mi-a plăcut e-mailul, chiar mult. Cu permisiunea ta, probabil o să-l folosesc pentru studii de caz ☺.

În al doilea rând, îţi spun sincer, ţie nu-ţi trebuie o hartă. Am observat că te „mişti” destul de bine pe această hartă. La fel îţi spun că nici ipoteza lansată de tine, că ai avea o problemă cu atitudinea, nu este una plauzibilă.

Aici, mai jos, te citez pe tine:

La ce m-am gândit că m-ar ajuta este un plan bine definit prin care să fie precizat: Asta aşa şi aşa trebuie făcut, astea trebuiesc citite, astea trebuiesc repetate, încercate, testate şi toate astea în atâta timp.

Ai nevoie de aceste lucruri, însă nu este de ajuns. . Acestea sunt necesare, sunt lucruri pe care tu ar trebui să le poziţionezi pe harta ta. Mai trebuie ceva înainte de aceste lucruri.

Ca să intrăm în esenţa problemei: Ceea ce-ţi trebuie ţie nu este o harta ci o BUSOLĂ! Adică a avea o busolă care să-ţi arate direcţia. În plus mai trebuie să ştii dacă vrei să mergi spre Nord, Sud sau Vest sau Est.

Practic acum tu te plimbi fără să ai o idee exact încotro mergi. Aducând discuţia în planul real, trebuie în mod obligatoriu să-ţi fixezi obiectivele. Adică trebuie să stabileşti dacă vrei să mergi spre nord de exemplu.

Cum îţi fixezi obiectivele?

PASUL1

Un obiectiv este acel lucru, stare, situaţie în care tu vrei să ajungi. Să-ţi dau câteva exemple de obiective: Vreau să ajung un avocat de succes! Vreau să fiu cel mai bun trainer din România! Vreau să devin un om bogat! etc. Evident lista poate continua la nesfârşit. Ia o foaie de hârtie şi notează obiectivele tale. Pot să fie cât de multe, însă pentru început îţi sugerez doar trei!

PASUL 2

Acum, odată ce ai stabilit, urmează o întrebare cheie: cum o să-mi dau sema că am atins acest obiectiv? Este o întrebare foarte grea, însă este o întrebare cheie în demersul tău. Răspunsul la ea clarifică obiectivul, mai ales dacă acesta a fost formulat în termeni generali! De exemplu, dacă vrei să devii un avocat de succes trebuie să poţi formula ce însemnă acest lucru pentru tine. Poate să însemne, un număr de 100 clienţi pe an, care să-şi aducă un venit de 50 000 E/ an şi să ai 80% din procese câstigate. Acestea sunt doar exemple. Poţi formula tu acele cunatificări care clarifică pentru tine ideea de Avocat de succes.

PASUL 3

Care sunt acele acţiuni pe care ar trebui să le întreprind pentru a atinge obiectivul? Abia acum stabilim acel drum care trebuie urmat. Acum stabilim dacă trebuie să citeşti x cărţi, să participu la cutare şi curtare curs, să faci stagii de practică într-o companie multinaţională, se pleci la un master la o universitatea Z, să-şi deschizi o firmă, să-şi iei un asociat, etc. Nu uita, se lucreză cu pixul şi cu hârtia în faţă. Poţi împărţi foia pe orizontală în 3 dacă ai trei obiective iar apoi fă 5 coloane. În prima coloană treci obiectivul, în a doua coloană treci pasul 1, in a treia pasul 2, in a patra, pasul 3 iar in a 5-a pasul 4!

PASUL 4

Ce voi face după ce am atins obiectivul? Aceasta este a patra întrebare cheie, care-ţi asigură o continuitate a planului. Practic aici îşi poţi fixa un alt obiectiv care să fie în continuarea celui stabilit.

Aceşti 4 paşi vor fi condiţia esenţială pentru ca tu să atingi obiectivele. Gândeşte-te că vrei de exemplu să-ţi construieşti o casă. Să presupunem că acesta este obiectivul tău: să-ţi construieşti o casă. Urmând paşii vei ajunge în pasul 3, la acţiuni! Ideea este următoarea: planul de casă nu este un plan de afacere de exemplu. Adică, nu te aştepta să demarezi o afacere cu un plan de casă. Vreau să subliniez aici, că desfăşurarea unor acţiuni întâmplătoare nu au cum să te facă să reuşeşti fără a avea obiective ferme. Posibil ca obiectivul tău să fie în Nord (pe hartă), în acest caz nu ai cum să atingi acest obiectiv dacă te îndrepţi către vest sau către Est, sau către SUS.

În afară de cei patru paşi ar fi util dacă ai mai răspunde la două întrebări?

1. Ce piedici pot să apară în atingerea obiectivelor şi cum am de gând să le trec?
2. Ce fac dacă nu-mi ating obiectivele

Am citit pe undeva o zicală: Nici un vânt nu-ţi este prielnic dacă nu ştii unde vrei să ajungi. Fixarea obiectivelor este esenţială şi ea trebuie formulată în termeni pozitvi (nu negativi).

Să iau un ultim exemplu. Să presupunem că te duci să cumperi un bilet de tren. O să imaginez un dialog!

Casiera: unde doriţi să mergeţi?

Tu: Nu Ştiu!

Casiera: Domnu, trebuie să-mi spuneţi unde doriţi să mergeţi, altfel nu am cum să vă dau un bilet!

TU: Eu vreau doar un bilet!

Casiera: Domnule, sunteţi nebun!

Tu: Să înţeleg că nu aveţi bilete?

Casiera: ba avem!

TU: am înţeles, ştiţi, nu aş vrea să merg la Suceava?

Casiera: dar unde?

TU: Ştiţi n-aş vrea nici la Galaţi!

Casiera: Domnu, uitaţi aici vă dau acest bilet este cadou! Este un bilet spre IAD!

Casiera: Poliţia, vă rog să interveniţi pentru că am un nebun la ghişeu!

Sper că acest dialog v-a plăcut! Probabil e greu să întâlnim în realitate această situaţie! Dar acest dialog e plin de semnificaţii. Nu ai cum să ajungi undeva dacă nu ştii unde vrei să mergi. La fel nu ai cum să ajungi undeva, dacă spui unde nu vrei să mergi. Se pare că poţi ajunge totuşi undeva, anume în Iad, folosind termenul ăla figurat, adică la o viaţă nefericită, plină le lucruri inutile, plină de timp irosit. Dacă la ghişeu ai fi spus unde vrei să ajungi cu siguranţă ţi s-ar fi dat un bilet şi ajungeai în Ploieşti de exemplu. Era de ajuns să ştii!

În concluzie: Stabileşte-ţi obiectivele, urmează-le cu îndârjire şi le vei atinge!

Succes!

==================================

INTREBARE

De ce ai nevoie ca sa devii trainer? Este visul meu si sincer nu stiu exact ce trebuie sa fac ca sa ajung acolo.’ ‘Roxana
======================

RASPUNSUL
Draga Roxana

Pentru a ajunge trainer certificat trebuie sa te adresezi oricarei firme sau institutii care organizeaza cursuri Formare de Formatori (Acreditate CNFPA- Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor). Preturile variaza intre 800 si 4 000 Ron

Ulterior acestui lucru ai diploma de Formator, din punct de vedere al codului muncii esti calificat pentru a practica meseria de trainer.

Dincolo de acest lucru , iti spun cinstit, daca vrei sa te angajezi la o firma aceasta nu te va angaja pentru diploma! daca ai abilitati in acest sens te va angaja si fara ea. Cu alte cuvinte acea diploma, nu reprezinta mare lucru si nu este nici o conditie. Eu am tinut traininguri cam 3 ani fara sa am aceasta diploma! Dar ca sfat… e bine sa o ai daca vrei sa faci cariera in training. Gandeste-te la agentii de vanzari. cati dintre ei au aceasta specializare,probabil nici 10 %!

Daca vrei sa ajungi trainer solutia pe care ti-o recomad este sa mergi la o firma de training pentru a te “creste”. Probabil nu vei fi renumerata, insa iti trebuie experienta.

Mult succes
Marian Rujoiu
www.traininguri.ro

INTREBARE

Buna ziua

am o mica problema ,privitoare la discutii dificile.
Am un coleg de serviciu care m-a simpatizat la inceput cand m-am angajat.pe parcurs a incercat sa imi faca avansuri la care i-am raspuns ca la o gluma,dar cand am vazut ca el o ia in serios i-am spus clar sa inceteze ca nu are rost.De atunci mi-a cam facut zile negre cand are ocazia,si incearca sa imi demonstreze ca gresesc cand imi fac munca.Problema mea nu cred ca este el,ci mai degraba eu,pentru ca ma deranjeaza cand imi face comentarii acide si nedrepte,eu nu sunt in stare sa ii raspund pe masura.Asta e cel mai dureros,ca nu am curaj sa il infrunt,sau cand o fac,cred ca nu abordez problema cum trebuie,pentru ca nu sfarsim decat prin a tipa unul la celalalt.Si nu imi place situatia asta deloc.Pur si simplu vreau sa il pun la locul lui ca sa ma lase in pace.Nu stiu cum.Poate ma puteti ajuta cu un sfat,in privinta atitudinii pe care ar trebui sa o iau fata de el si fata de toata problema.Va doresc o zi buna si astept un raspuns din partea dumneavoastra

RASPUNSUL NOSTRU

Draga Alina!

Problema ta nu este deloc singulară şi întradevăr ai de-a face cu o situaţie dificila. O sa încerc sa fiu cat se poate de succint, urmând sa revin pe acele aspecte pe care tu crezi ca mai este nevoie ulterior.

Veste buna este ca problema poate fi rezolvată, vestea dificila este ca numai tu poţi rezolva aceasta problema!

Trebuie sa ai curajul sa lămureşti acest lucru. Mai jos ai o versiune simplificată a paşilor care ar trebui să-i urmezi! Trebuie sa porţi o discuţie pe aceasta tema respectând cat se poate de mult următorii paşi!

Pasul 1. spune-i ca ai vrea sa discuţi cu el despre munca ta.

1. 1. când? găseşte un moment prielnic, in nici un caz atunci când are loc un „incident”
   2. ce ii spui? doar ca vrei sa discuţi cu el despre munca ta, fără să faci vreo apreciere de genul: niciodată nu-ti place ceea ce fac sau „tu nu apreciezi munca pe care o fac eu” sau „nu apreciezi eforturile celorlalţi” sau „”

Pasul 2. Trebuie sa stabileşti apoi SCOPUL COMUN prin întrebări de genul:

1. 1. Cred ca am putea să lucrăm mai bine împreuna! Ce părere ai?
   2. Sunt impresionată de spiritul tău critic! Haide să găsim acea cale prin care să avem o atmosferă plăcută!
   3. As vrea să ne înţelegem mai bine! Ce părere ai!

Este foarte important ca el să fie de acord cu identificarea acestui scop comun, trebuie să continui cu întrebări şi propuneri înainte de a intra în subiectul propriu zis) Atenţie, în această fază de identificare a scopului comun, nu trebuie să intri în subiectul discuţiei, anume comportamentului lui sau ce te deranjează pe tine

Pasul 3. Acum trebuie să treci la acţiune!

Atenţie, nu trebuie să treci la atac, trebuie să treci la a exprima ceea ce simţi. Acest pas nu trebuie să fie o critică a comportamentului lui, şi nici o laudă! Trebui să spui ceea ce simţi!

Mai jos este ceea ce tu ai scris

„ De atunci mi-a cam făcut zile negre când are ocazia, si încearcă sa îmi demonstreze ca greşesc când îmi fac munca. Problema mea nu cred ca este el, ci mai degrabă eu, pentru ca mă deranjează când îmi face comentarii acide si nedrepte, eu nu sunt in stare sa ii răspund pe măsură. Asta e cel mai dureros, ca nu am curaj sa îl înfrunt ,sau când o fac, cred ca nu abordez problema cum trebuie, pentru ca nu sfârşim decât prin a tipa unul la celalalt. Si nu îmi place situaţia asta deloc. Pur si simplu vreau să îl pun la locul lui ca sa mă lase in pace!

Ce este scris mai sus este părerea ta despre ceea ce se întâmplă. Trebuie să îi spui acelaşi lucru, insă mai trebuie să reformulezi pe alocuri. În formularea de mai sus faci nişte aprecieri la adresa comportamentului lui. Pe acestea trebuie să le elimini din discursul tău pentru că vor fi luate ca un atac la persoană. Aceste expresii care declanşează atacul la persoana sunt:

- mi-ai făcut zile negre

- încerci să demonstrezi că îmi fac greşit munca

- comentarii acide şi nedrepte

- vreau să te pun la punct!

Am extras din frazele tale acele expresii care nu ar trebui să apară în discuţia cu el. Scuzele de rigoare pentru micile reformulări, însă vreau să te fac să înţelegi ce expresii NU trebuie să foloseşti. Trebuie să exprimi ceea ce simţi tu în legătură cu ceea ce face el. Mai jos ai o abordare exemplu plecând de la cuvintele tale:

Dragă …, mă simt deranjată atunci când faci aprecieri referitoare la munca mea. Aceste aprecieri nu le înţeleg mai ales că eu îmi dau toată silinţa să fac lucrurile cât pot de bine. Acest lucru mă doare şi aş vrea să ştiu ce părere ai tu despre aceste lucru!

După cum vezi în rândurile de mai sus, acestea sunt legate doar ceea ce simţi tu, după cum am spus şi mai sus nu trebuie să evaluezi în nici un fel comportamentul lui, trebuie doar să spui sincer ceea ce tu simţi. Nu trebuie să lansezi ipoteze despre intenţiile din spatele comportamentului lui şi nici nu trebuie să cataloghezi în vreun fel comportamentul lui.

PASUL 4 – Invită-l să-şi spună părerea

Fapte –> poveşti –> sentimente –> actiuni

Scheme de mai sus am explicat-o amănunţit în conversaţii abordarea conversaţiilor dificile.

Astfel că trebuie să începi explorarea comportamentului lui şi să ajungi la fapte!

Tu ai o sarcină dificilă aceea de a direcţiona discuţia prin întrebări

a) primul lucru pe care trebuie să-l faci este să-l determini să-ţi spună punctul lui de vedere. Punctul lui de vedere, cel puţin în primă instanţă va fi un atac la persoană ta în diferite forme, explicite sau implicite. Trebuie sa-i spui că tu nu ai catalogat în nici un fel comportamentul lui, ci ai vrea să şti ce simte el când face aceste lucruri, ce sentimente îl fac să acţioneze aşa?

b) După ce l-ai determinat să spună care sunt sentimentele lui, trebui să treci mai departe să-l întrebi : DE CE? La această întrebare el va trebuie să-şi spună care este povestea lui! Trebuie să-l întrebi DE ce simte el acele lucruri! Dacă-l faci să ţi spună care este povestea lui, lupta este câştigată. Atenţie! Nu uita să-ţi păstrezi calmul.

c) Următorul pas este de a-l întreba care sunt acele fapte care l-au condus la asemenea interpretare. Acesta este ultimul punct în care are loc discuţia reală pe fapte. Trebuie să afli care sunt acele fapte care l-au condus să aibă o anumită interpretare, generatoare de sentimente, care sentimente l-au împins să facă acele observaţii care pe tine te deranjează

PASUL 5: Căutarea de noi soluţii

Acesta este un ultim pas în care împreună căutaţi soluţii pentru „creşterea armoniei” . Multă baftă şi mult spor! Trebuie să ai încredere în tine că poţi rezolva această situaţie. Întradevăr nu este uşor, dar cu siguranţă nu este nici imposibil! Este posibil ca această metodă să nu dea rezultate, însă este singura cale de a clarifica situaţia dintre voi. Dacă partenerul tău de discuţie refuză în totalitate să coopereze sau să stea de vorbă pe această temă, cel puţin atunci şti că nu eşti tu cea care ai o problemă, mai ales că ai încercat să rezolvi lucrurile!

Metoda prezentată mai sus este testată şi funcţionează, aplic-o cu încredere mai ales că nu ai de pierdut absolut nimic, ba din contră, chiar de a doua zi poate da rezultate uimitoare. Personal, o testez ori de câte ori am ocazia, la fel cum îi sfătuiesc şi pe alţii să o aplice. În cele mai multe cazuri dă rezultate! Trebuie să fi calmă şi să-şi doreşti întradevăr să rezolvi această situaţie! Nu uita să mai revezi cele două completări a ceea ce am scris aici, anume abordarea conversaţiilor dificile!

Mult spor şi mult succes?

Marian Rujoiu,

Extreme Training

www.traininguri.ro