Concentrandu-te pe a “vedea” ceea ce este frumos si constructiv, chiar vezi…pentru ca de existat exista si constructiv pe lume, totul este cine este dispus sa vada asta…

Maica Tereza a spus asa de frumos: “Vreti pace?…concentrati-va pe tot ceea ce este pace!”…

La fel si cu armonia, bucuria, iubirea, construirea, fericirea…Tot ce avem de facut este sa ne concentram pe a “vedea” toate acestea … si nu lipsa lor.

De cate ori ma uit in jur si vad: “anti-razboi”, “anti-drog”, “anti-fumat”…anti-…anti-…anti…, imi dau seama cat de porniti pe un drum-fundatura suntem … aceasta rezistenta a noastra creaza si mai mult din ceea ce vrem sa evitam negand vehement…

Solutia este sa ne concentram pe ce “Da” si sa renuntam sa mai hranim “Nu’-urile… Imi vine sa strig celor care cu obstinatie vor sa sufere iar si iar: “Onorez alegerea voastra de a suferi, onorati si voi alegerea mea de a fi recunoscatoare ca traiesc! … ca in fond, intre noi fie vorba, fiecare cum isi asterne, asa doarme!”

Refuz orice forma de sclavie emotionala! Eu nu sunt responsabila pentru calitatea experientei celuilalt si nici celalalt pentru calitatea experientei mele. Eu sunt responsabila pentru calitatea vietii mele si celalalt pentru calitatea vietii sale. Si este minunat ca este asa! Dumnezeu ne onoreaza intotdeauna alegerile, chiar si atunci cand noi insine ne tradam. La urma urmei, pacea incepe cu asumarea responsabilitatii pentru cine suntem chiar acum, renuntand odata pentru totdeauna la judecare, condamnare si executare de sine!

Ispita moderna este razboiul intern, iar pacea este deja dintotdeauna in noi insine! Faceti pace fiind pace!

Scris de Leela Q Monti

Buna!M-am gandit foarte mult in ultimul timp la aceasta explozie de traininguri din zilele noastre (si implicit la explozia numarului firmelor de training), lucru pe care il consider benefic pentru toata lumea in cautare de dezvoltare.

Nevoia de pregatire este una fireasca mai ales data fiind nevoia fiecaruia de adaptare in aceasta societate in care singuraconstanta este schimbarea.Cu aceasta ocazie, mi-am pus o serie de intrebari legate de criteriile de selectie a firmelor de training pentru participanti. Care este pentru tine principalul criteriu de selectie a furnizorului de training: este cel financiar, recomandarile primite din partea cunoscutilor, trainerii, o experienta anterioara cu respectivul furnizor de training, popularitatea firmei, etc?De asemeni, as fi tare bucuroasa sa aflu daca exista anumite subiecte despre care ti-ar placea sa afli mai multe si despre care nu ai gasit inca informatii in niciuna din descrierile trainingurilor cu care ai luat contact pana acum.Sunt sigura ca aceste informatii vor fi de mare folos pentru imbunatatirea calitatii trainingurilor.Asadar, spune-ti parerea cu privire la criteriile tale de selectare a furnizorului de training si sugestiile tale cu privire la urmatoarele traininguri!

Multumesc anticipat!
Oana

Prin incredere si buna credinta la admiratie

Încrederea oferă mai mult material de conversatie decât inteligenta.
(La Rochefoucauld)

Si bunatatea, as mai adaua eu cu smerenie…Marie-Rose Mociornita, in aprecierea mea, o adevarata doamna , ce se remarca in cadrul aristocratiei intru spirit de pretutindeni, a spus odata: “Mult timp am cautat inteligenta la oameni…acum pretuiesc mult mai mult bunatatea”…

Sustin si eu aceasta remarca de profunzime, constatand ca inteligenta fara bunatate naste cruzime si ca oricum ar fi, acolo unde este incredere in noi insine si unii in altii, exista si bunatate, sensibilitate, empatie si blandete…

Asa cum au remarcat si altii, exista in cultura noastra romaneasca o mare durere data de lipsa de incredere unii in altii, de aici si incapacitatea noastra de a cladi si hrani relatii armonioase pe termen lung si parteneriate datatoare de satisfactie si de implinire. De la viata de familie, trecand prin cultura organizatiilor si pana la nivelul de conducere politica, sociala, economica sau culturala, remarcam cu tristete aceeasi minare dinauntru a relatiilor dintre oameni si dintre institutii.

Lipsa aceasta de incredere unii in altii vine din lipsa de incredere in noi insine si in valoarea noastra intrinseca, valoare neconditionata in nici un fel, nici de erorile noastre de judecata si nici de rezultatele noastre remarcabile. Un om care se iubeste si care se pretuieste pe sine insusi cu adevarat, dincolo de ceea ce a facut, accepta faptul ca este in esenta sa constiinta, fiind daruit de la nastere cu talente unice si cu un potential infinit si ca are si el, ca fiecare dintre oameni, o carcasa umana supusa erorilor de tot felul: fizice, mentale sau emotionale. Fiinta umana este spirit si are forma (adica limitare) in planul fizic, emotional si mental.

Emil Hurezeanu s-a exprimat cu eleganta referindu-se la poporul roman, remarcand ca “are un eu fragil”, fiind prea mult si prea des preocupat de impresia pe care o face altora si prea influientat de aceasta impresie subiectiva si care nu inseamna adevarul. Romanilor le place sa epateze, sa se laude, sa-si arate ostentativ statutul social, economic s.a.m.d. si in acelasi timp sunt neplacut impresionati, mergand pana la invidie si negarea meritelor altora, atunci cand un confrate are o realizare, de oricare natura ar fi aceasta, de parca acea reusita a altuia micsoreaza sau anuleaza realizarea sa.

Noua, romanilor, ne este teama sa ne asumam responsabilitati, ca sa nu aratam apoi ridicol in ochii celorlalti in cazul in care consecintele alegerilor noastre sunt altele decat cele dorite si ca sa nu cumva sa ne confruntam apoi cu cine suntem cu adevarat si sa constatam ca de fapt nu le stim inca pe toate si ca avem nevoie de sprijin si de dezvoltare, ca fiecare alt om de pe pamant.

In cultura noastra este vizibila nemijlocit paradigma conform careia cine greseste este nedemn de toate acele daruri pe care fiecare si le doreste cu ardoare toata viata: iubire neconditionata, iertare, apreciere, incredere, acordarea unei noi sanse, admiratie. De aici incercarile de a masca limitarile noastre firesti si fragilitatea noastra emotionala. Sunt convinsa ca si alte popoare au propriile lor paradigme limitatoare, eu una sunt romanca si de aceea vorbesc despre ceea ce cunosc eu mai bine.

Ce este de facut? … Ar fi de ajuns pentru inceput sa incepem sa acceptam ca nu le stim noi pe toate, ca fiecare om are atat aspecte in care are de crescut si de invatat de la altii, cat si talente, abilitati si trasaturi de caracter care-i fac cinste, pe care alti oameni le pot lua drept model. Smerenia este mama tuturor virtutilor si increderea este calea catre cresterea de sine.

Acceptarea celor doua aspecte: cel spiritual si cel uman si straduinta continua de a echilibra cele doua planuri este apanajul acelor fiinte umane pe care le admiram cu adevarat si care ne sunt modele in viata. Acesti oameni sunt intelepti, acesti oameni stiu sa isi arate bunatatea si generozitatea, atat fata de ei insisi, cat si fata de ceilalti. Si desigur ca si tarile in care locuitorii lor sunt de admirat in marea lor majoritate, sunt tinuturi in care alegi sa mergi cu placere.

Admiratia este suprema apreciere pe care o daruim acelora dintre noi care au invatat sa fie demni de ceea ce este in esenta fiinta umana: acea forma de viata daruita cu constiinta valorii sale, capabila de a-si exprima potentialul infinit, prin capodopere de creativitate in arta, stiinta, filozofie sau religie.

Eu insami recunosc faptul ca de respectat respect fiecare forma de viata, pentru simplu fapt ca exista si ca atare merita consideratia mea.

Si sunt cateva fiinte umane pe care le port in suflet si care-mi sunt modele in a fi demne de numele de fiinta umana. Acestea au facut la randul lor si alegeri neinspirate, au si lasat in urma lor creatii care au bucurat si bucura alte suflete si si-au asumat responsabilitatea atat pentru erorile lor, cat si pentru creatiile lor minunate.

Sunt binecuvantata sa pot admira fiintele umane. Din tot ceea ce cunosc pana acum, ele sunt cea mai mareata creatie divina.

De la condamare la admiratie, acesta da, drum al initierii!

Va provoc sa admirati!

Cu recunostinta pentru voi,

Leela Q Monti

Emotiile sunt sentimentele pe care la traim (simtim), iar sentimentele sunt reactiile noastre la mediul din jur (contextul).

Emotia e o traire subiectiva (sentiment) de un anume fel, insotita de un anume comportament de comunicare verbala.

Oamenii folosesc etichete / cuvinte (manie, dezgust, frica) pentru a descrie aceasta traire

Comunicarea verbala a unei persoane asupra emotiile sale poate fi influentata de:
- incercarea deliberata de a insela pe altii; distorsionarea inconstienta din alte motive
- descrierea ambigua: aparitia in aceasi timp a mai multor emotii; emotiile apar rar in stare pura

Comunicare gresita a emotiilor
Adesea, a exprima anumite emoţii este inacceptabil din punct de vedere social. Ne e teamă de a nu-i jigni pe ceilalţi, de a nu părea dezinteresaţi, încercăm să evităm dezaprobarea socială.

In locul exprimării sincere, clare şi directe a sentimentelor, există tendinţa exprimării emoţionale indirecte; disimulăm intenţionat propriile sentimente.

Cand incepem sa ne ascundem sentimentele, minţim în legătură cu acestea sau spunem oamenilor ceea ce considerăm că doresc să audă, limităm comunicarea, distorsionăm realitatea.

Comunicarea indirectă
Neavand abilitate în exprimarea directă a emoţiilor, adesea utilizăm comunicarea indirectă prin intermediul exemplelor, metaforelor.

”Mă simt ca şi…………..” – cea mai comună formă de exprimare a sentimentelor.care rezulta adesea in a ne simţi în conformitate cu eticheta pusă.

„Mă simt ca şi (eticheta)” – ne aplicăm eticheta asupra propriilor sentimente şi nu ne exprimăm clar şi direct.

„Mă simt ca un idiot….un copil….un ratat.” – etichete negative care ne pun într-o lumină nefavorabilă si ne face sa repetam aceleaşi tip de comportament care a cauzat emoţia neplăcută

„Simt că (gandul)” – comunicam mai mult un gand decat un sentiment.

„Simt că nu este bine. Simt că voi pierde. Simt ca ai probleme”

„Simt ca (actiunea/ comportamentul)” – exprimam sentimentele sub forma unui comportament, acţiune, act

„Simt că …îl strâng de gât….îl împuşc….îi dau o lecţie….divorţez…..renunţ….o las baltă….” – traiesc propriile sentimente, nu ca si cum le-as simti eu ci ca si cum cred ca le-ar experimenta altii

Mascarea sentimentelor adevărate
Cateodata pur si simplu minţim în legătură cu ceea ce simţim, afirmând: „Sunt bine”, când evident că suntem iritaţi, îngrijoraţi sau stresaţi.

Câteodată substituim în mod voluntar sau involuntar un sentiment, cu altul.

Afirmatie

1. Sper ca esti fericit acum.
2. Sper ca iti pare rau.
3. Ma bucur ca nu am ajuns mai devreme si sa trebuiasca sa te astept.
4. Sper sa nu ploua.
5. Ma rog sa se opreasca de ma trata gresit.
6. Sper sa pot gasi o alta slujba.
7. Sper sa se opreasca sa ma irite.
8. As vrea sa nu fi facut nimic.

Realitate

1. Ma simt ranit si amarat.
2. Ma simt furios si razbunator.
3. Ar trebui sa te simti vinovat. Sunt ingrijorat de ceva care nu s-a intamplat.
4. Ma tem ca va ploua.
5. Ma tem ca nu se va opri. Ma simt neajutorat sa fac ceva pentru asta.
6. Ma simt frustrat ca nu gasesc. Doresc o alta slujba.
7. Ma simt iritat. Mi-e teama sa spun ceva.
8. Imi pare rau pentru asta.

Dorinta, speranta si rugamintea sunt de obicei raspunsuri apatice (indiferente) la o situatie.

Descrierea ambigua

Depresia poate fi descrisa ca:
- ma simt gol,
- obosit,
- somnoros,
- neinsemnat,
- singur,
- lipsit de afectiune,
- nu mi-e foame,
- nu pot zambi,
- vreau sa ma retrag (plec)

Termenii folositi in vorbirea curenta pentru a descrie aceeasi stare emotionale, prezinta o imagine complexa ce cuprinde elemente:
- fizice: obosit, somnoros
- atitudini (imagine) fata de sine: neinsemnat, lipsit de afectiune
- impulsuri de actiune/ comportament: vreau sa ma retrag
- schimbari fiziologice : nu mi-e foame
- imagine sociala: singur
- metafore: ma simt gol
- expresie emotionala: nu pot zambi

Mai mult, cand o persoana e intrebata cum se simte acum, sau in ultimele zile, ea tinde sa-si descrie starea emotionala, raportata la evenimente specifice.

Daca o persoana e intrebata cum se simte de obicei, in raspunsul sau, ofera informatii cu privire la dispozitiile – tiparele sufletesti generale – sale, mai degraba decat la o emotie anume.

Anxietatea poate fi definita de o persoana ca:
- o reactie (conditie) temporara
sau
- o stare mai stabila, de lunga durata

Am vazut din descrierea emotiei, ca sentimentul de la baza, e intotdeauna insotit de un anume comportament extern, de comunicare non-verbala.

Cat de important e acesta si cum il putem descifra, cat de vizibil sau de ascuns e, ramane sa vedem data viitoare…

Salutare!

Cu toate ca nu suntem facuti sa fim actori, am facut doua filmulete pentru a va invita la trainingurile noastre.

Recunoastem ca nu suntem antrenati in acest sens. Una este sa ai in fata un grup de oameni, alta este sa ai un aparat video!

Astept feedbackul tau! (fie ca ai fost la training… fie ca nu)

http://www.traininguri.ro/?section=62

http://www.traininguri.ro/?section=14

vizualizeaza filmuletele si pune-mi ce crezi, fie pe blog apasand comenteaza, fie pe adresa de e-mail rujoiu@gmail.com

Ofera-mi feedback-ul tau!

Multumesc

Marian Rujoiu